Interviu cu Andrei Crăciun

Andrei Crăciun este un cunoscut ziarist care lucrează în prezent la doua ziare centrale („Adevărul” și „Evenimentul zilei”) și profesor al atelierului de jurnalism din cadrul proiectului „Arta nu urăște – celebrarea valorii”, co-finanțat printr-un Grant SEE în cadrul Programului PA17/RO13 – “Promovarea diversității în cultură și artă în cadrul patrimoniului cultural european”.
Download PDF – Interviu_15_04_2015

Download PDF – Interviu_15_04_2015

Ce te-a motivat să te alături acestui proiect?

În cei zece ani de când fac presă scrisă zilnic am auzit de multe ori ziariști plângându-se că noua generația de cititori va lăsa gazetele să moară, dar nu am întâlnit pe nimeni care să facă un simplu gest care să reprezinte o soluție. Simplul gest era să se apropie de viitoarea generație de oameni interesați de jurnalism și să le povestească despre ce e vorba. Fie că actualii mei elevi din proiect vor deveni ziariști sau doar cititori, cred că era de datoria mea să încerc să le explic, fie și puțin, care e treaba cu presa. În plus, dacă nu o făceam eu, ar fi făcut-o altcineva și erau șanse însemnate să încapă copiii pe mâna unui neprofesionist. Nu puteam să îmi asum acest risc.

Cum te-ai gândit să îi apropii pe copii participanți la atelierul de jurnalism de subiectul interculturalitate?

Copiii sunt mai conștienți, decât ne dăm noi seama, în ce fel de lume trăiesc și mai ales în ce fel de lume vor trăi. Ei deja știu ce presupune o lume globală, obligatoriu interculturală, călătoresc mult deja, și înțeleg mai bine decât noi – care ne-am născut în Republica Socialistă România și așa va sta scris pe certificatele noastre de naștere până la sfârșitul timpului. Nu le place lumea uniformă, și asta mă bucură, mă încântă, îmi dă speranță.

Ce i-a adus pe ei la acest atelier? De ce au ales jurnalismul în cadrul unui proiect menit să găsească soluții de educație antidiscriminare?

Au ales jurnalismul din curiozitate. Voiau să vadă despre ce vorbim când vorbim despre jurnalism. Iar curiozitatea e cea mai importantă armă din bagajul unui gazetar, așa că sunt pe drumul cel bun. Toți.

Ai găsit deschiderea necesară unei discuții libere? Cunoșteau idei despre subiectul interculturalitate?

Da, avem discuții libere, ei au cunoștințe, învățăm unii de la ceilalți. Eu încerc să le spun că toți vom fi cândva într-o minoritate, iar ei înțeleg bine asta, suntem pe aceeași lungime de undă.

Din discuțiile cu copiii care au participat la atelierele de jurnalism au reieșit principalele probleme cu care se confruntă aceștia atunci când vine vorba despre discriminare?

Da, au reieșit asemenea probleme, s-au întâlnit și ei cu ele, au și ei minoritari etnice, cel mai mult romi, în clasele lor, și sunt conștienți că e neplăcută discriminarea. Nu sunt printre cei care discrimnează și dacă vom avea grijă de ei, noi, ca societate, vom ieși cei mai câștigați. Copiii sunt corecți politic, nu pentru că au fost educați, ci din instinct, din acel bun-simț originar pe care noi, ceilalți, l-am mai pierdut. Ierarhiile lor sunt mai juste și sunt pe bază de valoare umană (în funcție de interesele lor), nu de culoarea pielii.

Au prezentat câteva forme evidente de discriminare cu care s-au confruntat? Au găsit modalități să le elimine? 

Nu s-au confruntat cu probleme de discriminare, au fost însă martorii unor asemenea probleme și i-am învățat să vorbească de fiecare dată deschis, să-și spună punctul de vedere, să se facă auziți și ascultați. Trag nădejde că așa vor face.

Sunt copii conștienți de faptul că discriminarea poate fi atât pozitivă, cât și negativă, că cei discriminați uneori au de pierdut în carieră sau în acțiunile de zi cu zi?

Da, sunt, și sunt fericit să văd că înțeleg perfect necesitatea unor locuri speciale pentru romi la admiterea în liceu, de exemplu.

Care a fost părerea copiilor participanți la atelierele de jurnalism atunci când a venit vorba despre etnia romă? Cum privesc ei această minoritate?

Nu au stereotipuri. Viitoarea generație va fi mult mai tolerantă decât societatea românească de astăzi.

După ce ți-ai făcut un tablou al situației, ne poți spune ce concluzii ai tras? Care sunt soluțiile antidiscriminare găsite împreună cu copii participanți la atelierul de jurnalism?

Concluziile antidiscriminare se rezumă în definitiv la acest unic exercițiu: pune-te mereu în pielea celuilalt. Ți-ar plăcea să ți se facă așa ceva?